Locul cu cei mai trişti oameni din lume

Când eram copil şi adolescent, dacă maică-mea avea nevoie subită de o sticlă de ulei, o legătură de părunjel sau trei morcovi, mă trimitea repede până în piaţă. Piaţă care se găsea la 5 minute de bloc, practic la scară. Şi dacă îşi aducea aminte că îi mai trebuie ceva, când ajungeam acasă mă trimitea iarăşi, că de, pe atunci nu aveam telefoane mobile. Nici acum nu stau departe de cea mai apropiată piaţă, ci doar la maximum 10 minute de mers normal. Dar vremurile s-au schimbat: avem supermarket-uri.

Supermarket-urile sunt locurile cu cei mai trişti oameni din lume. Sunt locurile unde fiecare dintre noi îşi lasă orice urmă de inteligenţă la uşă, împreună cu bagajele, şi cumpără compulsiv orice lucru pe care dacă nu l-ar fi văzut atât de disponibil pe raft, nici prin cap nu i-ar fi trecut că îi trebuie. Faceţi un experiment. Mergeţi în cel mai apropiat supermarket şi nu cumpăraţi nimic, dacă puteţi, doar uitaţi-vă la feţele oamenilor. Sunt stressaţi. Sunt trişti. Sunt nervoşi. Sunt grăbiţi. Bărbaţii mână cu agilitate coşurile alea mari printre rafturi, iar femeile aleargă să nu cumva să nu apuce o tigaie super cooker. Ştiu ele că au 8 tigăi acasă, dar dacă astea sunt la ofertă, e păcat să nu le ia. Copiii strigă mai rău ca în filmele de groază, arătând spre rafturi cu dulciuri colorate şi plângând că părinţii nu le cumpără danone cu fructe de pădure trase în ciocolată amară cu biluţe colorate. Babele îşi cumpără 4 baxuri de activia, pentru că constipaţia, alături de menstruaţie, hemoroizi şi cariile dentare sunt cele mai mari probleme ale naţiunii, conform publicităţii radio-tv. Mere din Ungaria, struguri din Africa de Sud şi pere din Argentina şi Peru. Pâine cu măsline şi muesli, pentru fluiditatea tranzitului intestinal (din nou). La standul de igienă personală stă expus un absorbant şi o cană cu apă, să încerci şi să vezi cu ochii tăi. Oare cât de departe am trecut de limita bunului simţ?

Dacă vezi un bărbat singur în supermarket, automat are telefonul mobil lipit de ureche: “De care smântână ziceai, dragă? Cu 1% sau 1,5% grăsime? Ştiu, iubito, că e important pentru tine, dar chiar am uitat, iartă-mă”.

Să revenim la feţele oamenilor. Sunt crispaţi, îngrijoraţi, şi au şi motive. Vin la supermarket să cumpere pâine, o caserolă de carne tocată şi nişte muştar şi pleacă cu un coş plin de cârnaţi, bere, ulei, un televizor color cu diagonala mare, 4 stick-uri de 16 GB şi o pungă de broccoli congelat şi prefiert. Şi ei ştiu că aşa păţesc. De asta sunt stressaţi de la început.

Ajungi la casă. Te uiţi exasperat cum familia din faţa ta scoate din coş un six pack de ulei şi două baxuri de apă minerală; patru cutii de bomboane de ciocolată, cinci păpuşi pentru fetiţă, două topuri de hârtie A4, paişpe caiete dinctando, cinci pâini etc. Cât dracu ulei poţi să consumi?! Fac cumva pregătiri pentru o apocalipsă iminentă de care eu nu ştiu? Nuuu, sunt oameni ocupaţi care nu au timp să coboare la fiecare 3 săptămâni în piaţă sau la magazinul de la parter să-şi cumpere cola, trebuie să îşi facă proviziile pe 5 ani. Da, ştiu, dacă cumperi la bax este cu 0,000005 bani mai ieftin totul. Merita agitaţia, nu? Ai card de fidelitate cu 1% reducere de ziua ta, başca o tombolă de Paşti unde poţi câştiga un ou. Raiul pe pământ, aşa-i?

Advertisements

About zer0taiat

Random blog
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s