Mâzgă

Mă duceam într-una din zilele săptămânii trecute cu bicicleta la serviciu. Ploua/ningea, pe jos era nasoleală şi îmi simţeam pe ceafă fiecare strop de apă pe care îl ridica roata din spate de pe asfalt, pe sub apărătoare. Nici nu voiam să ştiu cum îmi arăta ghiozdanul sau geaca pe spate. De la mine până în centru nu e mare scofală de ajuns pe bicicletă, practic doar cobori. Maxim 20 de minute. La un moment dat, neavând cum să mai merg pe trotuar pentru că se îngusta şi avea fix în mijloc un stâlp, am trecut pe şosea. Aglomerată, ce-i drept, dar am ţinut dreapta şi am crezut că o să fie ok. Şi a şi fost, până ce unul care venea din faţă, pe banda lui, s-a făcut că depăşeşte un obstacol imaginar şi a trecut pe contrasens pe lângă mine, fix în momentul în care soarta a făcut ca eu, o băltoacă şi cu el să fim coliniari. Probabil că se desfăşura concursul “Hai să stropim biciclistul!” şi eu nu ştiam. Ce să zic, într-adevăr miturile urbane din România nu sunt doar mituri, Clujenii chiar sunt civilizaţi. De fapt, de atunci şi până la ora când scriu asta (în câteva zile) am mai avut parte de vreo trei întâmplări cu şoferi, întâmplări care au făcut ca decedaţii din familia mamei mele să se răsucească în pământ şi să aibă, probabil, orgasme multiple, dar despre asta povestesc altă dată.

Aproape de serviciu m-am întâlnit cu o fostă colegă de grupă care m-a întrebat “Păi pe mâzga asta e timp de bicicletă?” Da, a avut dreptate, ăsta era cuvântul care caracteriza dimineaţa aia, cu vremea şi starea de spirit de rigoare. La poarta spitalului, portarul avertiza un şofer care voia să intre cu maşina: “Domne dragă, ai grijă la rampă, că pe mâzga asta nu se ştie cum fuje roata!”. Deja începuse să îmi încolţească o sămânţă de ranchiună, toată lumea ştia ce e aia mâzgă şi se pare că folosea cuvântul în mod frecvent. Mai puţin eu.

În faţa unui pavilion al spitalului, o femeie bătrână, în mod vădit de la ţară şi în mod evident suferindă, îi explica unei infirmiere că vrea să intre până la cabinetul doamnei doctor să vorbească cu ea. Reacţia infirmierei a fost de nepreţuit: “Adică să intri matale aşa la doamna doctor? Bine, hai…” Pesemne, dacă te loveşte boala şi familia ta nu e îmbrăcată de la Armani, se uită infirmierele urât la tine. Într-adevăr, “mâzgă” şi nimic mai mult era tot ce îmi venea în cap referitor la acea dimineaţă.

Advertisements

About zer0taiat

Random blog
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to Mâzgă

  1. Hapi says:

    Pe de o parte amuzant.-felul in care ai relatat
    Si pe de alta parte , imi aduc aminte ca-n spitale infirmierele sunt cele mai periculoase scorpii de care m-am “lovit” eu vreodata. Da, stiu, e din cauza c-au salariu mic, bata-le vina….Salariul mic subtiaza si buna crestere

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s