Aventura argentiniană, Ep. 1 – Întoarcerea

Dormisem tot drumul dinspre hotelul de 5 stele unde fusesem cazaţi (pe banii statului) către aeroportul din Cordoba. Urma să zburăm până la Buenos Aires, escală la Roma, apoi Otopeni. Ultima oară mâncasem cu o seară înainte, la un restaurant luxos din centrul Cordobei, invitaţi de ambasadorul României în Argentina şi de familia lui. Mâncasem e puţin spus, mă umflasem de cane de vită cu ciocolată, specialitatea numărul 1, 2 şi 3 în America de Sud. După două ore de somn, nu ştiam dacă mă durea gâtul de la oboseală sau de la vreun virus argentinian care îşi făcuse pepinieră proprie în arborele meu respirator (plecasem de la 40 de grade la -15, deci trebuia eu să păţesc ceva).

Pesemne că era a doua variantă, având în vedere că făcusem o otită stângă de toată frumuseţea, cu o manifestare chiar clasică, aş putea spune, aceea că la fiecare din cele trei decolări, un burghiul invizibil fixat într-o mandrină industrială turată la maxim îşi croia drum din urechea mea stângă până adânc, la baza craniului. Pe transatlantic, pe la mijlocul drumului, s-au anunţat turbulenţe şi am fost îndemnaţi să ne punem centurile, fix în timp ce profesorul nostru însoţitor era la toaletă. După vreo cinci minute de hâţa-hâţa s-a întors şi el, brăzdat de diezuri neregulate pe pantalonii albi. Fără să spună un cuvânt, s-a aşezat pe scaun şi si-a tras pătura până la gât. Beteag cum eram, mi-am amintit de bancul ăla în care Ion iese afară să îşi facă nevoile în toiul nopţii şi vine ud pe izmene, în condiţiile în care afară nu ploua, ci doar bătea vântul.

Mâncarea de avion, în ciuda aparentei diversităţi, probabil că înglobează fix o calorie pe mia de kilometri, aşa că foamea deja îşi spunea cuvântul în aeroportul din Roma. Când am coborât pe Otopeni, dupa 17 ore de zbor şi escale, aveam impresia ca barba mea putea sa rivalizeze cu cea a lui Trifon, călugărul pustnic din scrierile lui Mircea Micu. Problema nu era barba mea, ci întreaga noastră suită. Trebuie să menţionez că, din trei băieţi, nu era niciunul întreg fizic: eu aveam otită, un coleg făcuse pneumonie iar altuia îi intrase ceva în ochi, motiv pentru care şi vizitase camera de garda a spitalului din Cordoba cu o seară înainte, întreaga experienţă fiind destul de dureroasă. Singura motivată să ajungă mai repede acasă era şi singura fată din grupul nostru, care conducea demn şi cu capul ridicat pe trotuarul rulant din terminalul de sosiri, urmată noi trei: unul tuşea plămâni pe jos, unul se ţinea de ochi, iar altul de ureche. Exact aşa a aparut şi poza în zarele de a doua zi. Ajunşi în sala de aşteptare, m-am trezit dintr-o dată cufundat într-o mare de linişte, contrastând cu agitaţia oamenilor care se holbau înspre călătorii debarcaţi: habar nu aveam că otita mea era bilaterală şi că unul din simptome era hipoacuzia, în cazul meu, severă. Înainte să apuc să-mi termin gândul Ce mama dracu tac toţi aştia şi nu zice nimeni nimic?, am fost tras de mânecă de profa mea de bio, pupat, urat de bun venit etc., deşi, cam de la părăsirea avionului, foamea, oboseala şi răceala mă trecuseră pe pilot automat.

Am adormit cu capul între tetiere pe bancheta din spate a maşinii şi ultimul lucru pe care mi-l amintesc, în drum spre Craiova, a fost că am fost întrebat de când n-am mai mâncat. Iar eu, din somn şi fără absolut nicio intenţie de glumă sau ironie, am întrebat, la rândul meu: Ce e azi, marţi?

Probabil că o să fie cititori care o să mă întrebe dacă am de gând să termin, sau măcar să continui, acest serial. Răspunsul meu e acelaşi: normal că da, la fel cum am făcut cu toate celelalte, antecedentele vorbind de la sine.

Advertisements

About zer0taiat

Random blog
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s