(Dis)gravidia la romani

Vine o vreme în viaţa aproape a fiecărui om când trebuie să puiască. Şi cu puitul ăsta nu-i treabă simplă. Cine spune că orice formă de reproducere sexuală, la plante, animale sau om e simplă, e idiot şi trebuie castrat.

Ok, să zicem că avutul unui copil începe plăcut. Mai ales dacă încerci de mai multe ori. De foarte multe ori. Că dacă îţi iese din prima, garantat nevastă-ta simte şi nu te mai lasă să te apropii de ea cel puţin două-trei concedii de maternitate. Într-un final, află că e gravidă şi se duce la doctor, s-o ia în urmărire. Încă e femeie normală. La doctor, din femeie normală devine graviduţă, chiar dacă are omieoptsutepatruzecisioptdequintale şi patrusprezecekilograme. După aia, începe drama. Pentru că sarcina la români nu e o stare fiziologică, prin care au trecut aaaaabsolut toate femeile dinaintea ta în familie, ci este o boală.

În primul rând, este singura boală din lume care se tratează prin dietă hipercalorică. Vin toate babetele, mătuşile şi soacrele şi-ţi spun: dragă, mănâncă mai mult, că acuma mănânci pentru doi! Nu contează că graviduţa noastră nu mai poate intra pe usă decât prin rostogolire, deşi e în luna a doua. Dacă cumva nu se îngraşă, o duc iar la doctor, ca are ea ceva. Cu toate asigurările doctorului că aşa e normal şi că numai vacile se îngraşă mai mult de 10 kg în sarcină, ceva tot nu-i bine, lasă c-o ducem noi pe fata noastră la alt ginecolog.

După aia începe căutatul pe net. Ce e bine să mănânci, ce nu, ce filme să vezi la TV ca copilul să aibă o personalitate sangvinic-flegmatică, ce exerciţii de pillates şi cardio să faci ca să-i creşti coeficientul de inteligenţă sau Doamne fereşte să faci sex în sarcina, ţie ţi-ar plăcea să te lovească cineva în cap cu ceva tare nouă luni?

Între timp, tatăl, la post negru de sex, începe să-şi caute satisfacţii în altă parte, adică la toate librăriile din oraş, de unde cumpără rafturi întregi de cărţi despre cum să-ţi creşti copilul: Doctor Spock, Doctor Baby, Doctor Nanny, Doctor dracu. Şi culmea, chiar le citeşte, în ciuda discrepanţelor între ele.

Oricum, nicio carte nu se compară cu ajutorul mirific dat de soacre. Soacra e cea care te învaţă că nu e bine. De la soacră înveţi despre viaţă: o să omori copilul dacă faci asa! Tot soacra te învaţă cum e cu treburile femeieşti, că ea doar ştie, a trecut prin asta şi tu nu, ascult-o pe ea: de câte ori sa te duci la WC, că doar să nu inunzi copilul, cum să te speli (nu foarte des, că sterilizezi copilul, dragă) etc.

Toate cărţile te învaţă despre modificările fiziologice în sarcină, gen tensiunea arterială, tabloul sanguin etc. Dar nu vi le spune nimeni pe următoarele: gura ţi se lăţeşte până la urechi, faci niste pulpe de curcat umflat cu hormoni şi îţi cultivi o figură care ar putea speria până şi pe pilotul care conduce Jet-ul aflat 11.000 de metri deasupra capului, dacă tu consideri că este o ameninţare pentru copil.

Vine naşterea. Ţi se spune că o să ai un bebel frumooooos, de-o să ţi-l scuipe toate babele pe stradă să nu-l deoache. Atât de frumos ţi se spune c-o să fie, încât te gândeşti că al tău o să fie primul pe lume care n-o să se nască cu un cap mare cât 1/4 din corp, nişte ochi de broscoi bocciu şi mâini şi picioare salamice.

Naşterea şi botezul, în episodul următor.

Advertisements

About zer0taiat

Random blog
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to (Dis)gravidia la romani

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s