TBC la suflet

Cand eram mic, aveam un vecin care facuse TBC. Nu-mi aduc aminte despre el decat ca la multi ani de la vindecare, tot aveam o retinere sa ma apropii de el cand ma trimitea sa-i iau tigari, ca de, asa auzisem si eu pe cei din jurul meu. Si dupa ce scapam de banii de la el, ma duceam si ma spalam pana la coate pe maini, de parca misunau bacilii pe mine. O boala ca oricare alta, perfect vindecabila, dar cu o stigmatizare mult exagerata, nu din cauza contagiozitatii (ca doar am fost vaccinati), ci din cauza unor prejudecati tipic romanesti, cum ca ar fi boala saraciei si a mizeriei.

Localizarile medicale ale tuberculozei pot fi multiple: de la clasicul plaman, pana la creier, rinichi, ganglioni, chiar si inima, muschi, intestine sau splina. Insa aceasta boala, necrutatoare dpdv social, mai are un corespondent la fel de atroce, si anume anxietatea. Aceasta este adevarata tuberculoza a sufletului. La inceput, m-am gandit sa zic ca e ca un cancer, dar m-am razgandit. Cancerul te omoara. Anxietatea nu. Doar te chinuie, pe tine si pe cei din jur, dar nu e exclus sa si omoare pe cineva din anturaj intr-o zi. Te macina incet, te face sa ruminezi fiecare vorba a ta sau a celorlalti, sa-ti fie frica ca asteroidul ala de 10 cm poate sa se proiecteze fix la tine in fereastra sau ca durerea aia de varf de deget se poate complica cu un cancer si o fibrilatie ventriculara neresuscitabila, in acelasi timp. Iti faci ritualuri ca sa te asiguri ca nu ai uitat lumina aprinsa (asa se ia foc, nu?) sau ca ai inchis usa de la balcon de la etajul 8, ca hotii astia nenorociti au tot felul de metode in ziua de azi. Te izolezi de toti ceilalti si ajungi la un grad de narcisism fenomenal, in care nu-ti mai pasa decat de tine, sub masca unei iubiri nemarginite fata de apropiati. Ii suni din 5 in 5 minute sa vezi daca sunt bine, iar ei zic ca tu le duci grija, dar de fapt iti satisfaci doar propriile tale porniri bolnave. Le interzici copiilor sa se duca la film ca poate pune unu’ ace cu SIDA pe scaune, masori cu tubul capilar berea pe care ti-o bea sotul/sotia, ca mai sunt doar 3 zile pana cand trebuie sa plece cu masina si nu se stie. Ajungi sa vorbesti in soapta la tine in casa, te crezi o persoana atat de importanta incat iti monitorizeaza procuratura telefoanele si te inregistreaza chiar si cand nu vorbesti la telefon. Ba chiar si prietenii au vreun microfon pe undeva pe la tine prin acasa, ce sa mai zic de sefu’ si de functionarul de credit de la banca. Te enervezi la culme cand vezi ca esti in baza de date de la Orange, cand tu ai telefon pe Cosmote (desi baza e unica pe toti operatorii nationali) si injuri copoii nenorociti care sunt pe urmele tale. Daca arunci o hartie pe jos, te ascunzi o luna in casa, ca sigur te-a vazut politia si vor veni mascatii intr-o dimineata sa te ridice cu duba.

Evident, nici prin cap nu-ti trece ca ai nevoie de ajutor si ca exista metode de rezolvare a problemei. Care problema a mea? Voi toti aveti o problema. Nu te omoara, dar te chinuie.

Nota autorului. Sper ca acest text e o fictiune si ca nu exista oameni cu astfel de suferinte, iar eu am o imaginatie stufoasa.

Advertisements

About zer0taiat

Random blog
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s