Semintele personalitatii mele

Cand eram mic, ma uitam la niste desene animate pe TVR,  “pe romani” cum se zicea pe atunci. Inca nu auzisem de Sfantul Cartoon Network, la care ma uit cu o imensa placere si azi, la fel ca atunci cand eram doar o pereche de ochi curiosi. Erau pe TVR ceva desene cu o fata care se trezise orfana prin ceva tara araba si nu avea idee incotro trebuie sa o apuce. Tipicul desenelor animate care au dat nastere la viitoarea generatie emo, dar ma uitam, ca n-aveam de ales. Si neavand din ce sa traiasca, se angajase pe la o fabrica de prelucrare a carbunelui. Trebuia sa impinga vagoane cu carbune, pe niste sine, dintr-o hala spre alta. Si se chinuia, si transpira, si isi stramba gura aia mare tipica desenelor japoneze impingand vagonul ala. Asa s-a terminat un episod. A doua zi, toata ziua m-am gandit la cum o sa se rezolve situatia. Ma gandeam ca o sa renunte, normal, si ca o sa-si gaseasca altceva. Sau ca patronul, vazand-o cum se chinuie, o sa-i dea altceva de facut. Sau ca pur si simplu o sa-si bage picioarele si-o sa traiasca din furat din buzunare, si asta mi se parea o solutie mai plauzibila decat ceea ce avea sa urmeze.

Si a doua zi, stupoare. Trecusera cateva luni de la angajare, timp in care fata noastra s-a experimentat, a facut muschi, a invatat cum sa impinga nenorocitul ala de vagon ca sa-i fie mai usor si acum, practic, zbura. Si zicea ca ce mult ii place acum la lucru!

Ce invata copiii de aici: ca atunci cand mananci rahat cu linguroiul, sa zici ca e bun. Lucru pe care, de altfel, ne-au invatat si parintii nostri pe majoritatea dintre noi. In prima zi de scoala, mi-a zis mama: “Fii atent aici-sa: niciodata, in viata ta, sa nu te certi cu un profesor. Nici macar sa nu vorbesti despre ei.” Ce-am ajuns, ca student: am ajuns sa nu ma duc la cursuri ca sa nu ma cert cu profesorii. Practic, e metoda cea mai buna de a ma intelege cu ei. Bine, exagerez. Nu-i chiar asa. Dar am vrut sa intelegeti ideea. In era pre-Scooby Doo si Flintstones, asta invatau copiii din desenele animate. Bine, la noi. Ca bunicii americanilor de varsta noastra au crescut cu Scooby si cu Jetsons. Noi ne uitam la japoneze care isi puneau lanturi la maini ca sa loveasca mai bine mingea de volei, sangerau ca dracu si ne ziceau parintii: “Uite draga, moralitate, ambitie, asa se reuseste in viata!”

Advertisements

About zer0taiat

Random blog
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s