La sentiment

Imi reprosez prea des ca scriu numai despre lucruri rele, ca judec sau critic prea aspru lucrurile din jurul meu. Ce daca liftul nu merge si poti muri din cauza lui chiar si cand esti in apartament, face parte din farmacul vietii, nu? Ce daca vecinii tai posesori de caini lasa urme fecaloide pe peluza din fata blocului? E ingrasamant natural, creste iarba mai bine! Si de ce sa ma supar atata pe prostia nemasurata din jurul nostru? La urma urmei, fara prostie, n-ar exista nici inteligenta. Asa ca azi o sa surprind, o sa scriu la sentiment despre primele mele experiente in Orasul fermecat (evident, nu pot sa las ironia acasa).

Am ajuns intr-o zi cu trafic cum nu vazusem nici in filmele de groaza, am facut 8 ore de acasa pana aici si inca 2 de la tricolor pana in centru. Ce urmeaza, nimic interesant: o cazare in camin fara prea multe probleme, afara de faptul ca am cerut camera pe colt. Mi se parea mie ca-mi da o senzatie de libertate mai mare, dar s-a dovedit a fi o mare prostie, ca aveam igrasie pe doi pereti, in loc de unul, ca tot omu’. Viata mea din camin a fost departe de-a fi spectaculoasa. Invatam mult prea mult pentru cat ar fi trebuit si aveam niste ambitii prostesti. Nu se punea problema sa ies in oras sau sa ma bucur vreun pic de ceea ce se numeste studentie. Ca si ceilalti, ma panicam cand vedeam ca am de invatat 50 de pagini de pe-o zi pe alta, dar asta pana cand mi-am dat seama ca de fapt totul e o fatada, ca nimeni nu are de fapt pretentia chiar sa inveti, ci totul e doar ca sa se respecte o programa facuta acum 100 de ani si de atunci nemodificata, intr-o stiinta ale carei cunostinte cresc exponential de la an la an. Asa mi-am dus existenta de tocilar timp de mai bine de un an si jumatate.

Dupa aia m-am mutat. M-am mutat intr-un cartier spre marginea orasului. De abia atunci, m-am vazut fata in fata cu dusmanul. Stateam intr-un oras strain, in care nu cunosteam aproape pe nimeni, aveam de-a face cu autobuzul in fiecare dimineata, cu babe isterice, cu niste dimineti mult mai friguroase decat dupa-amiezile, cu oameni care nu intelegeam ce vorbesc (desi vorbeau romaneste), priviri superioare si cu datorii la intretinere. Astea sunt doar cateva, desi nu am pretentia de a generaliza. Pana intr-o zi de weekend, cand am zis ca trebuie sa gasesc o solutie la noile probleme care aparusera. M-am dus la un chiosc de vanzare bilete de autobuz, am cerut vreo 4-5 bilete si m-am dus catre cea mai apropiata statie. De acolo, am luat un troleu la intamplare si am mers pana la capat de linie. De acolo, ma intorceam pe jos pana la alta statie, de unde luam alt autobuz si mergeam pana la capat, de unde iar ma intorceam pe jos. Nu o data am fost scos afara in injuraturi de soferi ajunsi in depou cu autobuzul. Am inceput sa merg pe jos prin prin cartier, sa ma uit cum se numeste fiecare alee, sa localizez magazinele, cabinetele stomatologice, farmaciile, cofetariile, scolile, buticurile, atelierele de duplicat chei, pietele agroalimentare, frizeriile, bancile. Dupa aia, am trecut la alte cartiere. Asa mi-am petrecut weekend-urile aproape un semestru. Solutia mea era foarte simpla: daca tot nu pot sa inving dusmanul, macar sa-l cunosc. Si asa am ajuns sa fiu sunat de colegi care ma intrebau cu ce autobuz ajung nu stiu unde, daca nu stiu care magazin e departe etc. Pentru cei ramasi in camin, viata era simpla: stateau in centru si in centru era totul. Ei se puteau intoarce noaptea de undeva pe jos, eventual in grup mare. Eu trebuia sa stiu tariful de noapte la taxi-uri.

Dupa o vreme m-am mutat in chirie si ceea ce avea sa urmeze a schimbat definitiv un curs al lucrurilor care incepuse sa nu-mi mai placa deloc.

(Va urma curand)

Advertisements

About zer0taiat

Random blog
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s