Acest post nu e despre prostie. E despre nostalgie, daca vreti. Dar nu puteam sa zic in titlu “Expunem prostia si nostalgia, ca sa stim sa ne ferim de ele”. Zic si eu ce e predominent.

Mi-am facut si eu, ca tot omul, facebook. Mai demult. De fapt prima data mi-am facut acum 2 ani, dar am sters contul ala, ca m-am trezit cu vreo 500 de prieteni in lista, din care nu cunosteam nici o cinsprezecezecime. Asa ca mi-am facut altul, poate ceva mai selectiv. Si azi de dimineata, vazui ca aveam pe perete (ma amuza faza cu peretele) ceva poze din albumul unei pagini numite “I Love Cluj”. Foarte faine pozele. Multe erau peisaje de prin Cluj, de pe diverse strazi, majoritatea de iarna. Sub unele poze nu scria locul unde a fost facuta, dar as minti daca as spune ca avusei vreo dificultate in a identifica locul. Cunosc foarte bine orasul asta, locuiesc aici de 4 ani si ceva. Iar faptul ca m-am tot mutat in vreo 4-5 locuri din zone diferite ale orasului, desi groaznic de incomod, mi-a conferit un avantaj enorm in a-l cunoaste si mai bine. In anul 1, ma duceam in statie la Campului (pe acolo trec vreo 10 autobuze), urcam intr-unul la intamplare si mergeam pana cand cobora toata lumea, la cap de linie. De acolo o luam pe jos inapoi, pe alt traseu, daca se putea. Asa am ajuns sa imi dau seama ca Piata 1 Mai nu e tocmai la mama naibii si ca in Mihai Viteazu poti sa schimbi si sa ajungi in Dambul Rotund  pe aleile Baisoara si Brancusi. Pe scurt, am facut tot ce am putut ca sa cunosc bine orasul asta. Asta as fi facut oriunde m-as fi dus. Cred ca in Bucuresti mi-ar fi luat ceva mai mult timp, dar tot as fi facut-o. In 2 ani, eram ca si acasa. Ajunsesera sa ma sune colegii sa imi spuna unde se afla si sa ma intrebe ce autobuze pot lua pana in alta parte a orasului. Eu le dadeam vreo 3-4 variante, depindea de ce statie erau mai aproape.

Era noua casa, cica. Un oras nou, dar pe care l-am invatat incredibil de repede, trebuia sa fie locul caruia sa ii zic “acasa”. Sau cel putin asa stiam ca trebuie sa fie. De atunci, nu numai ca am cunoscut topografic locul, dar si social, uman, si oarecum economic, desi nu prea ma intereseaza aspectul asta. Politic, nici atat. Dar, desi nu stiu daca e normal sau nu, acasa a ramas acasa. Oricat de frumoase ar fi pozele de pe I Love Cluj, ca sincer sunt superbe, tot fantanile arteziene din orasul meu raman acasa. Si tot Unirii, pana la Minerva, ramane pietonala pe care imi place cel mai mult sa ma plimb. Si chiar daca Centralul o fi un magazin asa mare si…central, tot prin Mercur as merge in fiecare zi. Poate e normal, poate nu…dar asta e.

Advertisements

About zer0taiat

Random blog
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s